Craciunul - Originea sãrbãtorii
Cuvântul Crãciun nu existã în Biblie si nicãieri în Biblie nu se spune sã tinem o sãrbãtoare cu acest nume, cu alte cuvinte, Dumnezeu nu porunceste o astfel de sãrbãtoare. În Noul Testament nu existã nici o lege care sã oblige la tinerea unor sãrbãtori religioase cu date sau anotimpuri fixe.
Crãciunul este celebrarea zilei de nastere a Domnului Isus Hristos. Dar nici ziua de nastere a Mântuitorului nu a fost poruncit sã fie pãzitã. Cãrtile de istorie si chiar Enciclopedia Bisericii Catolice sustin cã aceastã sãrbãtoare nu a existat de la începutul crestinismului: Crãciunul nu s-a numãrat printre cele mai timpurii sãrbãtori ale Bisericii. Irineu si Tertulian îl omit din lista lor de sãrbãtori.
Dupã ce crestinismul a fost acceptat de imperiul roman (în prima jumãtate a sec. IV), a fost decretat de cãtre mai marii religiosi ai vremii ca biserica sã sãrbãtoreascã nasterea Domnului. Mai târziu, când bisericile din diferite locuri au început sã sãrbãtoreascã nasterea lui Hristos, au fost mari diferente de opinii în ce priveste data corectã. Biserica Romano-catolicã n-a început sã sãrbãtoreascã ziua de 25 decembrie decât în ultima parte a secolului patru… Pânã atunci, crestinii tinuserã aceastã sãrbãtoare în diferite perioade ale anului: în decembrie, în mai, în aprilie si, cel mai frecvent, în ianuarie.
Cum s-a ajuns totusi la aceastã datã de 25 decembrie?
Sãrbãtorile Saturnalia erau, la un moment dat, cele mai de seamã sãrbãtori la Romani… Sãrbãtorile de iarnã erau foarte populare în antichitate. "În Roma si în Grecia pãgânã, pe vremea barbarilor teutoni, în vremurile strãvechi ale civilizatiei egiptene antice, în stadiul de început al dezvoltãrii popoarelor din est si vest, din nord si sud, perioada solstitiului de iarnã a fost totdeauna o perioadã de bucurie si sãrbãtoare." Pentru cã acest anotimp era atât de iubit, biserica oficialã (de stat) (Catolicã sau Ortodoxã - depinde de zonã) l-a adoptat ca timp al nasterii lui Hristos.
Cea mai mare sarbatoare religioasã pãgânã care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie ca sãrbãtoare în întreaga lume romanã si greacã a fost închinarea pãgânã adusã soarelui, mitraismul. Aceastã sãrbãtoare de iarnã a fost numitã "Nasterea" - "Nasterea Soarelui". (În aceastã perioadã a iernii, soarele atinge punctul sãu cel mai de jos în emisfera sudicã (australã) si apoi începe miscarea sa treptatã cãtre nord - asemenea unei ridicãri. Acest fenomen a fost numit nasterea soarelui si era sãrbãtorit în aceastã perioadã.
Pe mãsurã ce obiceiurile pãgâne referitoare la închinarea adusã soarelui erau "crestinizate", este de înteles cã urma sã rezulte confuzie. Unii credeau cã Isus era Sol, zeul-soare! Tertulian trebuia sã declare cã Sol nu era Dumnezeul crestinilor; Augustin a denuntat identificarea ereticã a lui Isus cu Sol. Papa Leo I a mustrat aspru dãinuirea închinãrii adusã soarelui, deoarece niste crestini, stând chiar în pragul "bazilicii apostolilor", i-au întors acestuia spatele pentru a se închina soarelui care rãsãrea. Nu au reusit însã sã aboleascã aceastã închinare pãgânã si au venit cu solutia închinãrii cu fata spre rãsãrit. Ba chiar au început sã construiascã clãdirile de cult (spre deosebire de cea de mai sus) în asa fel încât oamenii sã se închine cu fata spre rãsãrit.Închinarea la soare (Tamuz la acadieni, Baal la sidonieni) si închinarea cu fata spre rãsãrit sunt neplãcute lui Dumnezeu - De.4:19;2 Împ.23:5,11; Ez.8:13-16.
Preotul Dumitru Bãlasa scrie: Precizãm cã asa numitul cult al Soarelui nu a fost adus în Dacia de colonistii romani, ci el este autohton. Era cea dintâi credintã a strãmosilor Geto-dacilor, asa cum am arãtat. S-a afirmat cã între ciclul sãrbãtorilor de iarnã romane, mai cu seamã Saturnalele, Calendele si Dies natalis Solis Invinct, cercetãtorii cred a stabili legãturi indiscutabile. În realitate, lucrurile stau invers. Mai întâi este vorba de o oarecare coincidentã a zilei de nastere a lui Isus Hristos (FALS: nu se cunoaste o datã a nasterii lui Hristos - apoi sã nu uitãm cã în decembrie, nici în Israel nu mai stau pãstorii noaptea cu oile pe câmp (Lu.2:8), cât despre a naste în grajd iarna… este frig! n.m.), cu perioada sãrbãtorilor de iarnã ale lumii vechi. Prima datã ziua lui Saturn a fost stabilitã ca o zi de sãrbãtoare la 17 decembrie în anul 217 î.Hr. Dupã aceea, pe parcurs, s-a mãrit treptat numãrul zilelor, pânã ce s-a ajuns la 7 zile, între 17 si 23 decembrie. Împãratul Aurelian (270-275), adept al cultului Soarelui - Mithra, în anul 274, a declarat oficial ca zi de sãrbãtoare ziua de 25 decembrie, pentru a contracara avântul si sãrbãtoarea crestinã. Cu toate acestea, cultul lui Mithra, în anul 391, prin decret imperial, era declarat ilicit.
În Enciclopedia Catolicã scrie: Binecunoscuta sãrbãtoare în cinstea soarelui, Natalis Invicti (Nasterea Neînvinsului Soare) serbatã în 25 decembrie, poartã în esentã responsabilitatea pentru data sãrbãtorii noastre din luna decembrie. Acest lucru, catolicii l-au fãcut si pentru alte sãrbãtori ale lor. De exemplu: 24 iunie, era o sãrbãtoare în cinstea lui Baal la druizi (preotii celtilor în antichitate - mil.1 î.Hr.); ea a devenit sãrbãtoarea nasterii lui Ioan Botezãtorul; 15 august, care era consacratã lui Isis (la egipteni) sau Dianei (la romani), a devenit "adormirea Maicii Domnului" (Sf. Marie Mare); 02 februarie, care era la romani o zi sãrbãtoritã cu torte si lumânãri în cinstea zeitei Februa (la greci, în aceastã datã se sãrbãtorea zeita Demetra) a devenit "Intrarea Maicii Domnului în Bisericã").
Tehnica suprapunerii sãrbãtorilor pãgâne cu cele închinate adevãratului Dumnezeu nu a fost inventatã de Biserica ortodoxã sau Romano-catolicã. Biblia o aratã în 1Împ.12:25-33 (Gal.4:8-11).
Este posibil ca datele sã aibã vreo importantã în "dimensiunea spiritualã" a îngerilor si a lui Dumnezeu? Nu am studiat încã acest lucru. Stiu însã cã Domnul a cerut în V.T. sãrbãtorirea anumitor evenimente în anumite zile (fixe) sau anotimpuri (perioade)… Nu se tineau la întâmplare. Oare duhurile rele, împotrivitoare lui Dumnezeu doresc sã imite pe Dumnezeu, pentru a fi cinstite ca Dumnezeu? Cu sigurantã! Oare dracii se bucurã sã poatã batjocori pe Dumnezeu prin intermediul creatiei Sale (omul) sau a celor rãscumpãrati fãcându-i sã tinã zile care nu sunt poruncite de El, ba chiar zile care la origine au fost dedicate unor "dumnezei strãini"? Cu sigurantã!
Decembrie …are ca simbol Tapul sau Cornul Caprei si Capricornul (Viata sau Oglinda vietii la greci). În plasticã este reprezentat ca un tap cu coarnele pe spate. În aceastã lunã, la 25, se sãrbãtoreste Nasterea Domnului, popular Crãciunul… Adesea, în simbolisticã, crestinã, pãgânã sau chiar satanistã, tapul (capra) reprezintã pe… cel rãu! Cãruia dintre noi i-ar fi bine sã serbeze ziua celui iubit prin simboluri ale dusmanului celui iubit?
Ce sã facem atunci? Sã nu serbãm Crãciunul? Sã-i declarãm rãzboi? Cred cã mult mai bine este ca în fiecare zi a anului sã fim multumitori lui Dumnezeu pentru nasterea lui Isus Hristos. Sã nu asteptãm luna decembrie ca sã ne aducem aminte cã prin harul lui Dumnezeu, în Betleem ni s-a nãscut un Mântuitor care este Hristos Domnul! Dacã altii o fac, în primul rând o fac din nestiintã… Dacã se vor pocãi, vor cunoaste adevãrul si acesta îi va face slobozi. Sã pãstrãm întotdeauna o inimã bunã si curatã înaintea lui Dumnezeu si atunci vom face ce este plãcut înaintea Lui… E bine sã ne amintim despre nasterea Domnului Isus Hristos, chiar s-o sãrbãtorim dacã dorim. Putem folosi perioada Crãciunului ca un timp de ajutorare sau de evanghelizare a oamenilor, dar sã nu socotim aceasta o lege, o poruncã a Bibliei si sã nu osândim pe cei care nu cred în Sãrbãtorirea Crãciunului.
