Te
plictisești, nu ai ce face
Și te simți singur, părăsit!
E liniște în jur, e pace;
Pare că totul s-a sfârșit..
Sunt mii de gânduri ce te-apasă,
Sunt amintiri ce răscolesc;
Te macină și nu te lasă,
Iar a lor umbră te orbesc.
Nu vezi în jur, nici înainte,
Te lași purtat de-al umbrei nor.
N-auzi nici cânt, n-auzi cuvinte;
Ești plin de răni ce încă dor.
E timpul să-ți ridici privirea,
Să lași în urmă ce te-a frânt.
Să râzi! Și lasă fericirea...
Să te găsească pe pământ.
Uită-te-n jur, ce mare-i lumea!
Câte foloase poți să ai,
Dacă iubești cerul, natura,
Poți vieții tale sens să dai!!!
